Care este procesul de fabricație a tubului de oțel galvanizat?

Tub din oțel galvanizat este un fel de țeavă care este galvanizată pe suprafața țevii obișnuite de oțel pentru a-și îmbunătăți performanța anticorozivă. Este utilizat pe scară largă în construcții, agricultură, mașini și alte industrii. Stratul galvanizat nu numai că oferă o barieră fizică, ci și protejează țeava de oțel prin proprietățile electrochimice ale zincului, prelungind durata de viață a acestuia.

1. Proces de galvanizare la cald
Galvanizarea la cald este cea mai comună metodă pentru fabricarea țevilor din oțel galvanizat. Acest proces acoperă suprafața țevii de oțel cu un strat de zinc prin scufundarea țevii de oțel în lichid de zinc topit. Procesul de galvanizare la cald poate forma un strat galvanizat gros, uniform și dens, asigurând că țeava de oțel are o bună rezistență la coroziune în diferite medii dure.
Etapa de pregătire: Primul pas al procesului de galvanizare la cald este curățarea țevii de oțel. Suprafața țevii de oțel este de obicei atașată cu impurități, cum ar fi grăsime, calcar sau rugină. Dacă aceste impurități nu sunt îndepărtate, ele vor afecta aderența stratului de zinc la țeava de oțel.
Galvanizare la cald: După curățare și placare, țeava de oțel va fi scufundată în lichid de zinc topit la 450°C până la 480°C. Acest pas este nucleul întregului proces de galvanizare la cald. Zincul topit reacționează cu suprafața țevii de oțel pentru a forma un strat de aliaj zinc-fier, care este apoi acoperit cu un strat de zinc pur la exterior. Grosimea stratului de zinc depinde de compoziția, dimensiunea și timpul de imersie a țevii de oțel și poate ajunge de obicei la zeci de microni.
Răcire și inspecție: După finalizarea galvanizării, țeava de oțel trebuie îndepărtată rapid din lichidul de zinc și răcită pentru a se asigura că stratul de zinc este stabil și uniform. Metoda de răcire poate fi răcirea naturală sau răcirea cu apă. După răcire, pe suprafața țevii de oțel se va forma un strat de zinc solid cu proprietăți puternice anticorozive.
Ultimul pas este inspectarea țevii de oțel galvanizat pentru a vă asigura că grosimea și uniformitatea stratului de zinc respectă standardele. Dacă există defecte sau zone neuniforme, poate fi necesară reprocesarea sau repararea locală.

2. Proces de galvanizare la rece
Procesul de galvanizare la rece, cunoscut și sub denumirea de electrozincare, constă în atașarea uniformă a zincului pe suprafața țevii de oțel prin principiul electrolizei. În comparație cu galvanizarea la cald, stratul de zinc al galvanizării la rece este mai subțire, de obicei doar câțiva microni grosime. Deși rezistența sa la coroziune nu este la fel de bună ca cea a produselor galvanizate la cald, procesul de galvanizare la rece este mai sofisticat și potrivit pentru scenarii de aplicare cu cerințe mari de suprafață.
Pregătirea suprafeței: Ca și galvanizarea la cald, țeava de oțel trebuie tratată la suprafață înainte de galvanizarea la rece. Țeava de oțel trebuie mai întâi degresată și murată pentru a îndepărta grăsimea, rugina și oxizii de pe suprafață, apoi spălată cu apă curată. Scopul pregătirii suprafeței este de a se asigura că suprafața țevii de oțel este curată și netedă, astfel încât stratul de zinc să poată fi atașat uniform în timpul procesului de galvanizare.
Electrogalvanizarea: în timpul procesului de galvanizare, țeava de oțel este plasată într-un electrolit, iar zincul este folosit ca material pentru electrozi. Prin acțiunea curentului, ionii de zinc se depun treptat pe suprafața țevii de oțel. Întregul proces poate controla cu precizie grosimea și uniformitatea stratului de zinc. Procesul de electrogalvanizare este flexibil, iar grosimea stratului de acoperire poate fi ajustată după cum este necesar pentru a îndeplini diferite cerințe anticorozive.
Post-tratare: După galvanizarea la rece, conducta de oțel trebuie, de asemenea, să treacă printr-o serie de procese de post-tratare, cum ar fi pasivarea, curățarea și uscarea. Aceste tratamente ajută la îmbunătățirea capacității antioxidante a stratului galvanizat și la prelungirea duratei de viață a țevii de oțel.

3. Comparație între galvanizarea la cald și galvanizarea la rece
Galvanizarea la cald și galvanizarea la rece sunt cele două procese principale în fabricarea țevilor din oțel galvanizat și fiecare are propriile avantaje și dezavantaje.
Grosimea stratului de zinc: Stratul de zinc al galvanizării la cald este mai gros, de obicei în zeci de microni, în timp ce stratul de zinc al galvanizării la rece este mai subțire, doar câțiva microni. Prin urmare, țevile din oțel galvanizat la cald au performanțe anticorozive mai bune și sunt potrivite pentru medii în aer liber și dure.
Finisarea suprafeței: suprafața galvanizării la rece este mai netedă și mai uniformă, potrivită pentru ocazii cu cerințe ridicate de aspect, cum ar fi aplicațiile decorative.
Costul procesului: costul procesului de galvanizare la rece este relativ scăzut, dar durabilitatea sa nu este la fel de bună ca galvanizarea la cald. Prin urmare, alegerea procesului de galvanizare depinde de scenariul specific de utilizare și de cerințele anticorozive.

Procesul de fabricație a țevilor din oțel galvanizat determină gama sa largă de aplicații și o bună performanță anticorozivă. Fie că este vorba de galvanizare la cald sau galvanizare la rece, ambele procese prelungesc în mod eficient durata de viață a țevii de oțel prin atașarea unui strat de zinc pe suprafața țevii de oțel. Înțelegerea procesului de fabricație a țevilor din oțel galvanizat poate ajuta la alegerea produselor potrivite și poate juca pe deplin avantajele acestora în diferite medii.